CFR-ul se tot chinuie să ne înveţe minte. Se pare că eu sunt mai proastă şi nu înţeleg, prin urmare am decis să mă duc până la Ploieşti cu trenul şi nu cu microbuzul. Am plătit dublu pe bilet, dar, în fine, a fost Richard Clayderman în difuzoare tot drumul. Plecaţi la 15.40, trebuia să ajungem în Ploieşti la 16.22 şi la 16.12 abia eram la Buftea. Unde Clayderman a cântat la monumentul cuiva decedat demult lângă calea ferată.
Nu mai pun că dacă îmi luam bilet la Polivalentă ieşeam mai ieftin. Pun doar faptul simplu că mi-am luat bilet de 24 lei ca să stau în compartiment cu o femeie care i-a dat naşului doar 3 lei. Sigur că am ieşit în pierdere din moment ce, la Ploieşti Sud, unde coboram amândouă, a trebuit să-i mai dau şi o ţigare la schimb cu informaţiile despre cum trebuie tratat cu nasu’.
Acum concep o strategie de plată a şpăgii direct la şeful CFR Călători, în schimbul căreie sunt decisă ferm să obţin şi ajungerea trenului la timp, adică fără întârzierea de 20 de minute. Chiar renunţând la Clayderman.